De fiecare dată când gătesc și ies din mâinile mele preparate pline de savoare și culoare sau rumene și calde, cum este pâinea din imagine, am un sentiment de bine, de mulțumire și de ‘acasă’ 😌

Îmi place să pun jazz pe fundal și să pregătesc ingredientele cu rețeta în minte.

Mă relaxează texturile, culorile și parfumul ingredientelor, mai ales că-mi amintesc de unde le-am cumpărat și de povestea lor și a producătorilor locali, care le cultivă cu grijă și dăruire 🧡

Mă liniștește gândul că știu ce pun pe masă și am certitudinea că atunci când ne hrănim (eu și Marius), ajutăm organismul și ne luăm aportul de nutrienți esențiali, vitali pentru o stare de bine.

În plus, tind să compar gătitul în doi cu un workshop distractiv, unde se lasă cu socializare, glume, râsete și muncă în echipă 😄

Dar nu a fost tot timpul așa.

Îmi amintesc de o perioadă lungă din adolescență și până la 20 și un pic de ani, în care nu mă vedeam ‘lângă aragaz’, nici măcar ocazional. Plănuiam să văd lumea, să plec din țară, să muncesc mult într-un sistem predefinit, fără să fiu căsătorită și fără să am copii în viitor.

Însă când a fost timpul să pun viziunea în practică, cred că Dumnezeu a surâs cu multă înțelegere.

Am rămas cu munca susținută, însă la ceea ce iubesc cu adevărat să fac și cu visul de a vedea lumea, pas cu pas. Restul, s-a schimbat 180.

Am cunoscut iubirea, mi-am deschis noi lăcașuri ale inimii și am ajuns să prind drag și dor de această țară, cu tot ce are ea de oferit. Cu bune și cu rele.

Nu mă mai vedeam plecând dincolo de granițe.

Finalmente, sub cupola ei am crescut și am devenit, pentru natura ei am luptat într-un moment de răscruce, din pământul ei m-am hrănit și graiul ei mi-a descifrat sufletul.

Am ajuns să apreciez esența simplității și să realizez câte bogății se ascund în datini și în meandrele rădăcinilor acestui popor.

Acum mi-e drag să văd unde s-au întâlnit cele două versiuni ale mele și cum și-au dat mâna pe un drum al echilibrului 🤝