Pancove de la poalele Gutinului
Zilele acestea aveam în plan să vizităm satul de marmură din Ținutul Pădurenilor, un sat unic în lume!
Îmi doream să-i arăt lui Marius frumusețile județului meu natal, așa cum el o face de fiecare dată când poposim în Sibiu, însă vremea nu a ținut cu noi.
Ploaia mocănească și ceața, care se înălța dintre văi, descoperind coroanele semețe ale arborilor, ne-au inspirat într-un final să ne suflecăm mânecile și să pudrăm masa cu făină!
Marius voia gogoși de câteva zile, iar eu aveam în minte pancovele savurate la poale de Gutin, în tinda casei bunicii prietenei mele dragi, Simona.
Știam că ea ne scrisese rețeta în Comunitatea Culinarativ, cu îndemnul să socăcim cu spor, așadar tot ce trebuia să facem, era să o ascultăm!
Am urmat pas cu pas rețeta, am lăsat aluatul la dospit, după aproximativ o oră și jumătate l-am întins și l-am tăiat cu paharul, apoi am pus gogoșile la prăjit.
A ieșit un vailing plin ochi cu sfere rotunde, rumene, fiecare cu al ei mândru inel de aur și cameră de aer la interior.
Nu le-am făcut în baie de ulei, prin urmare inelul a ieșit mai proeminent, însă de copt, s-au copt și au fost pudrate cu zahăr și umplute cu dulceață de prune, caise și zmeură
Așa bine ne-au picat, iar parfumul lor cald și dulce a contrastat atât de frumos cu vremea mohorâtă de afară.
Inițial, doar ele au fost în plan, însă cum nu eram siguri de drojdia proaspătă, ce întârzia să se activeze, am mai făcut una cu puțină făină și lapte cald.
Ei bine, în mai puțin de câteva minute, ambele drojdii au început să crească cu o viteză amețitoare, mărindu-și volumul.
Trebuia să facem ceva și cu cea de a doua drojdie nerăbdătoare să își părăsească recipientul ca un vulcan pe punctul de a erupe
Așadar, ne-am decis să facem langoși după o rețetă ungurească tradițională. Aveam și cașcaval și smântână și usturoi. Ce putea fi mai bun de atât?
Langoșii au ieșit atât de buuuuni și de pufoși, ușor crocanți la margini și aurii, o delectare absolută! Am fost foarte mândri de rezultat, de la textură și până la gust!
Cu toate acestea, partea cea mai frumoasă a fost că ne-am adunat în familie și am gătit împreună, alături de mama mea, împărtășind bucuria. S-a lăsat cu povești, râsete, degustări și voie bună!
Ne-am activat toate simțurile în procesul acesta firesc al pregătirii hranei și ne-am lăsat amintirile să zboare spre acele momente în care savurând gogoși sau langoși, am fost fericiți
Cu cât înaintez în vârstă, apreciez mai mult aceste momente și îmi doresc să fie cât mai dese.
Tu când te-ai întâlnit ultima dată cu familia în jurul mesei și ți-ai suflecat mânecile?