Sub soarele plăcut și printre tarabele colorate, cu pofta de ‘ceva bun’ ascunsă sub un zâmbet răzleț 😄 și cu chef de vorbă, am dat bună ziua producătorilor locali de la târgul Negustorii Satului.

Voioși, efervescenți și mândri de munca lor, așa cum le șade bine de altfel, ne-au întâmpinat cu bucuria lor molipsitoare, gândul bun și cuvinte pline de drag.

Am râs, ne-am povestit toate cele, am cumpărat, ne-am promis vizite și pe unii dintre ei i-am cunoscut pentru prima dată acolo, la târgul cu soare ☀️

Am făcut poze și pe unii chiar i-am rugat să zâmbească, fapt pentru care au râs de-a dreptul și astfel am obținut ochi zâmbăreți și zâmbete ascunse după mască 📸 O prietenă dragă, care ne-a fost alături în acea zi, chiar a spus că acum rămânem în gura goală, când uităm să îmbrăcăm masca de rigoare.

Ei bine, noi am fost acoperiți, în siguranță și cu plasele pline de bunătăți, gata să plecăm mai departe, dar acestei prietene faine i s-a făcut sete și singurul loc unde am dedus noi că vom găsi apă, avea să fie și cel mai aglomerat din Univers 🌌 – la Sarmalerărie (nu te da bătut(ă), mai încearcă să pronunți numele încă o dată).

Acolo, la mica lor masă cu sarmale, era o coadă de invidiat. Fetele vindeau de zor, iar prietena noastră prinsese un loc în șirul lung de oameni, cât despre noi? Noi ne făceam procese de conștiință pentru că eram lângă cele mai bune sarmale (like ever) și nu aveam în plan să comandăm 🙈

Cine ne-ar fi crezut că în frigiderul nostru se odihneau două oale cu sarmale, unele de post, altele cu carne. Două oale primite. Nimeni, așa că am fost salvați la timp de niște oameni tare faini de la Muma Pădurii🌲

Cum? Păi, în timp ce stăteam la coadă, am fost pur și simplu luați din rând să ni se explice cum Muma plantează copaci și susține totodată persoane cu dizabilități să aibă o viață mai bună. Practic, cumperi o brățară, iar ei plantează un copac. Povestea e mult mai interesantă de atât, însă vă lăsăm pe voi să o descoperiți.

Bun, până am cumpărat eu brățara Verde Împărat, prietena noastră a și luat apa de la Sarmalerărie (sincron perfect 🤞). Nu știu cum a fost, însă și acum mă gândesc ce au simțit oamenii aceia când au vrut să știe ce dorește, fiind pregătiți să audă: „sarmale în foi de…”, iar în loc de asta li s-a cerut apă. Probabil nu vom știi niciodată 😂 🤣

Oricum, cel mai fain moment a fost când ne-am pus jos pe iarba caldă și am stat sub un pom admirând natura, tarabele și oamenii frumoși de la târg. Atunci, ne-a cuprins simplitatea clipei, naturalețea momentului și bogăția trăirilor. Atunci, am simțit că “veșnicia s-a născut la sat”, iar noi o dată cu ea.

Atunci, m-am gândit să scriu această poveste în stil narativ, Culinarativ 😉