Supă de hurut la Lacul Știucii (jud. Cluj)
De un timp am tot văzut pe Facebook experiențele grozave de la Lacul Știucii din Săcălaia, ale prietenului nostru Sebastian Florian, de la Made in Cluj
Am auzit că acolo este și o pensiune unde se mănâncă bine și tot în apropiere se află Mănăstirea Nicula. Așadar, la propunerea lui Marius, ne-am urcat în mașină și am pornit duminica trecută pe unul dintre cele mai frumoase drumuri înzăpezite, printre dealuri vălurite și prin Sic, satul bijuterie din județul nostru.
Ajunși la Lacul Știucii, ne-am bucurat să vedem că era înghețat și că oamenii pescuiau la copcă. Ne-am lăsat învăluiți de liniște, preț de câteva zeci de minute și am admirat splendoarea locului. Apoi, fără să mai zăbovim, ușor înfrigurați și dornici de o experiență culinară mai deosebită, am intrat în pensiunea care poartă numele lacului, Pensiunea Lacul Stiucii
Acolo, am fost întâmpinați de Elena, o doamnă foarte amabilă și dedicată, care a reușit să ne cucerească prin blândețea ei și dragul de ceea ce face Servirea și comunicarea au decurs excelent și ce mi-a plăcut a fost că ne-a explicat o parte din procesul de realizare al supei cu hurut. Acea specialitate, descrisă pe prima pagină a meniului, care nouă ne-a făcut din prima cu ochiul.
Am comandat-o și nu am regretat. Este o rețetă armenească, rar întâlnită în meniurile restaurantelor, din pricina complexității rețetei. Baza supei este de pasăre și are în compoziție lapte prins (lapte condensat cu verdețuri și fermentat timp de săptămâni întregi), plus acei colțunași proaspeți Colțunașii sunt aidoma clasicilor tortellini, însă mult mai mici și foarte gustoși.
Gustul supei ne-a izbit de la prima înghițitură și am știu că vom reveni special pentru a o mai comanda. Marius a spus că e acel tip de supă pe care fie îl adori din prima, fie îl urăști. Poate sună puțin dramatic, însă știu la ce se referă Gustul este intens, acru, dar într-un mod foarte plăcut și extrem de aromat. Pentru mine a fost dragoste culinară la prima înghițitură, la fel și pentru Marius.
Credem mult că fiecare gurmand și-ar îmbogăți paleta de gusturi cu acest preparat natural, sănătos și cu o savoare aparte. Experiența este un must, mai ales pentru gurmanzii care iubesc gusturile bogate, cu nuanțe subtile și arome mai inedite
Supa se poate servi cu pâine, ardei iuți și smântână. Noi am preferat doar ardeii iuți și pâinea, spunând pas smântânii, deoarece supa avea deja acest ingredient în compoziție. Cum mie mi-a părut a fi mai aproape de ciorbele noastre, îndrăznesc să spun că merge foarte bine și cu pâine.
În afară de supa de hurut am mai comandat și un camembert pane, cu salată fresh și sos de afine și la plecare două langoșe cu smântână, cașcaval și usturoi, pe care le-am savurat acasă. Vom pune și poza cu camembertul, cu toate că nu este din sursă locală, pentru a reda experiența completă. Vedeta rămâne însă, supa de hurut
La plecare, am promis că ne vom mai întoarce și apoi ne-am continuat periplul până la Mănăstirea Nicula. Ajunși acasă, am fost mai fericiți, mai relaxați și un pic mai gurmanzi ca ieri